Tendinta exagerata a copiilor de a folosi dispozitivele tehnologice excesiv ii expune tot mai mult riscului de a deveni antisociali sau de a-si dezvolta aceasta tendinta, sustin specialistii. Am intalnit cu totii copii sau tineri care nu vor sa comunice sau au un comportament mai mult decat retinut cand e vorba de cunostinte noi sau de interactiune directa cu alte persoane.
De asemenea vedem deseori copii scolari sau prescolari care stau stanjeniti in locurile publice sau in parcurile de joaca fara sa preia initiativa unei interactiuni cu alti copii, sau si mai mult, refuza sa se joace cu copii de varsta lor, fiindca se simt inconfortabil sau le este frica de implicare directa.
Se mai stie de asemenea ca tehnologia afecteaza capacitatea de a intretine relatii sociale sanatoase, si cu cat este mai mult folosita cu atat acapareaza mai mult, datorita simplitatii in utilizare si a confortului, dar si a ramanerii intr-un anonimat care convine, excluzand complet creativitatea si manifestarea personalitatii, luand totul de-a gata. Nu vom insista asupra daunelor pe care calculatorul, telefoanele mobile, gadgeturile, jocurile video, televizorul sau internetul le au in cresterea, educarea si formarea copiilor nostri, ci vom incerca sa amintim normalitatea, o notiune vitala, dar din ce in ce mai abstracta intr-o lume supertehnologizata.
Comportamentul copiilor este rezultatul modului lor de viata, bazat implicit pe comportamentul adultilor care ii educa. Daca noi vom sta toata ziua la calculator, vom prefera sa vorbim la telefonul mobil oricand si oriunde, in loc sa mergem in vizita, sa-i insotim la locurile de joaca, sa-i incurajam sa se joace si sa traiasca real si nu din spatele ecranului, asta vor face si ei. Capacitatea de socializare si interactiune se poate cultiva si creste daca modul de viata este unul real si nu virtual, personalitatile se pot dezvolta sanatos si armonios oferind naturalete si normalitate. Antisociabilitatea nu este un diagnostic cronic, ci unul temporar si corectabil cu conditia constientizarii avantajelor enorme ale unei vieti reale, normale, firesti, in detrimentul uneia virtuale, artificiale si fade, lipsita de consistenta, in care simturile sunt aproape anihilate.
Avem nevoie de socializare, de comunicare, de interactiune cu semenii nostri, de o interactiune reala, netehnologizata, de aer, de natura, de parcuri unde sa ne putem bucura de prieteni adevarati si de emotii si trairi adevarate. Copii au nevoie de joaca interactiva, nu de jocuri video, de locuri de joaca reale, cu echipamente de joaca specifice varstei lor, de prietenie cu copii asemeni lor. Cu totii avem nevoie de o viata sanatoasa si reala in mijlocul naturii, pentru a ne mentine sanatosi, normali si cu un comportament civilizat. Surogatele tehnologice isi au locul lor, dar acestea nu vor substitui niciodata frumusetea si atractiile unei vieti active, reale, firesti, subliniind ca timpul pierdut nu se mai recupereaza niciodata.