Acum trei ani, România ocupa un îngrijorător loc 3 în Europa în ce privește obezitatea infantilă. La sfârșitul anului 2014, Centrul de calcul și statistică sanitară din cadrul Ministerului Sănătății Publice arăta că aproximativ 40% dintre copii sunt supraponderali, iar creșterile ponderale din rândul copiilor sub 5 ani s-au mărit cu 18% în ultimii 10 ani.
Anual se cheltuie sume importante din bugetele naționale pentru tratarea bolilor asociate cu obezitatea.
“Progresele înregistrate în combaterea obezităţii infantile au fost lente si neregulate” afirmă Peter Gluckman, copreşedinte al Comisiei asupra eradicării obezităţii infantile din cadrul OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) (adevarul.ro)
Printre cauzele principale se numară sedentarismul, alimentația, cauzele de natură genetică și un program de viață incorect.
Într-o eră a obezității, unde copiii petrec ore în șir așezați în bănci la cursuri și apoi acasă în fața diferitelor device-uri, se impune luarea unor măsuri elementare care privesc dezvoltarea sănătoasă a preșcolarilor și școlarilor, care devin din ce în ce mai sedentari.
Faptul că educația fizică nu mai este o prioritate în școli nu este o noutate. Concentrarea în majoritatea școlilor se face pe materiile și testele standardizate, minimizând importanța covârșitoare a educației fizice, mai ales în învățământul preșcolar.
Atenție însă: Copiii sedentari sunt predispuși la boli de inimă, dureri de cap, dureri musculare și tulburări de somn, au probleme de atenție și concentrare, sunt irascibili și apatici.
Rolul școlilor în procesul de educare și dezvoltare este unul esențial, care nu poate discrimina mișcarea fizică în favoarea diferitelor activități intelectuale, deoarece este nevoie de toate elementele necesare pentru a forma, a educa și a crește copii sănătoși.
Multe din școlile noastre au nevoie de dotari sau dotari mult mai bune pentru educația fizică, readucând mișcarea cel puțin la același nivel cu celelalte materii.
Cum putem face asta? Făcând din curțile pe care acestea le au, mini baze sportive, prin utilarea acestora cu echipamente de sport : cataratori, trasee sportive sau trambuline.
De multe ori bugetele alocate de autorități sunt mici și pentru că nu există cereri în acest sens. Dacă vi se pare important acest lucru pentru copiii voștri, discutați cu ceilalți părinți și aduceți acest aspect în atenția dirigintelui și a conducerii școlii. Dacă vi se spune că nu există buget, continuați efortul vostru adunând cât mai multe semnături și depunând o cerere către primaria de care aparține școala voastră.
Concluzia care se desprinde este de departe una îndreptățită: îmbunătățirea infrastructurii sportive in scoli si improspatarea echipamentelor de sport pentru activitatile de exterior este mai mult decât necesară pentru desfășurarea educației fizice în condiții normale.
Rețineți însă că depinde la fel de mult și de implicarea voastră, de cât de multă importanță i se acordă de către școală și de către copiii voștri.
O școală care va avea o bază sportivă în aer liber, oricât de mică, va atrage cu siguranță micuții spre mișcare și sport, contribuind substanțial la scăderea sedentarismului și implicit la prevenirea obezității infantile.