Categorie: locatii amenajate

Se spune că fiecare om și fiecare lucru are o poveste. Poveștile sunt vise la început, care se transformă în dorințe și mai apoi în realizări. Unele sunt simple, altele complicate, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul uluitoare. Aceasta este o astfel de poveste, cu o zână bună și mulți oameni frumoși.

Ileana Cunniffe Băiescu  s-a născut într-o familie cu zece copii în satul Lipănescu, comuna buzoiană Scutelnici, acum 40 de ani. Săracia și greutățile făceau parte din cotidian iar lipsurile erau multe și parcă nu se mai terminau.

Prin ‘90 Ileana urma să treacă în clasa a sapte-a. Își petrecuse vacanța la o mătușă din Câmpina, cu care fusese la mare și era foarte entuziasmată. Curând însă, la întoarcerea acasă entuziasmul dispăruse lăsând loc mâhnirii și deznădejdii. Șase dintre frații ei fuseseră dați spre adopție din cauza sărăciei și a neajunsurilor.

Șocul Ilenei a fost cu atât mai mare cu cât nu-și luase rămas bun de la ei, nu știa unde plecaseră și nu le putea da cadourile aduse din vacanță, pentru care strânsese bani toată vara.

Suferința era enormă. Cum să pierzi 6 frați deodată? Cum să se lipsească de ei, cei cu care-și petrecuse tot timpul și împărțise totul?

Cu o revoltă specifică vârstei adolescentine, Ileana a plecat de acasă mutându-se la mătușa sa, încercând să se acomodeze și să afle ce s-a întâmplat cu frații ei.

Îi era dor de ei în fiecare zi, și se temea să nu fi fost luați pentru experimente medicale sau organe, căci în vremea aceea se auzeau povești îngrozitoare despre aceste lucruri.

Nu după multă vreme a aflat că doi dintre frații săi, cei mai mici, fuseseră dați în Irlanda, ceilalți doi unei alte familii tot acolo, dar dintr-o altă zonă, unul în Anglia și unul în America.

A mai aflat că una din familiile în care erau doi dintre frații săi adoptați lăsase adresa din Irlanda pentru cazul în care părinții sau rudele vor dori să știe ce se întâmplă cu ei.

Doi ani le-a tot scris Ileana frățiorilor săi fără să primească vreun răspuns, apucându-se între timp să învețe limba engleză, pentru a putea vorbi atunci când se vor vedea. După o vreme a avut parte de o surpriză minunată: mama adoptivă a frățiorilor din Irlanda venise să o caute.

Cadoul ei de majorat a fost reîntâlnirea cu frații săi din Irlanda, emoționantă și unică.

În 2008 a urmat regasirea surorii sale din Manchester, Anglia, iar mai apoi, abia în 2016 a fratelui din America, care se mutase și el în Anglia la câțiva ani de la adopție, și locuise la mai puțin de o oră jumate distanță de sora lui, în toți acești 20 de ani.

Pentru a-l găsi pe Victor, fratele din America, Ileana înființase o pagină de facebook intitulată “ Copiii niciodată uitați ai României” iar în timpul căutărilor, sute de tineri i-au cerut ajutorul pentru regăsirea celor dragi.

În trei ani de activitate pe pagina de internet creată au fost înregistrate peste 1.000 de cereri de căutări de familii, dintre care 250 de familii sau rude din România care sunt în căutarea copiilor dați spre adoptie. Până în prezent, Ileana alături de voluntarii paginii Facebook, au ajutat la găsirea a peste 400 de familii ale copiilor adoptaţi.

Povestea nu se oprește aici. Ileana s-a căsătorit cu un irlandez și s-a stabilit acolo. Și-a dus apoi mare parte din familie cu ea și este fericita mamă a cinci copii minunați.

O mare parte din suflet i-a rămas aici, în România, în sătucul unde crescuse, și și-a dorit tare mult să facă ceva pentru copiii celor rămași acolo, prietenii ei din copilarie. Așa s-a născut dorința de a le împlini măcar un vis, acela de a avea propriul lor loc de joacă.

N-a fost ușor, a organizat împreună cu oameni dragi strângeri de fonduri, s-a luptat pentru a-și împlini visul, al ei și al celor peste 300 de copii din satul natal. Banii provin în cea mai mare parte din donații de la tineri din România care au fost adoptați în străinătate și pe care Ileana a reușit să-i ajute să-și găsească familiile biologice. Montarea și instalarea echipamentelor a fost făcută de grupul de motocicliști voluntari Roata de Foc RC din Câmpina, Prahova, ajutați de câțiva cetățeni din comună.

Acum câteva săptămâni locul de joacă a fost inaugurat cu multă veselie. Este întins pe un spațiu generos, și are o mulțime de echipamente de joacă și sport: tobogane, balansoare, tiroliană, leagane, trasee de sport, poduri mobile și fixe, panouri distorsionante, carusel, suporturi de biciclete, măsuțe și bănci.

O zână bună și un vis transformat în realitate. Un om minunat alături de alți oameni minunați. O poveste frumoasă despre cum sa fii învingător, despre a alege să te implici și despre răbdarea de a-ți aștepta timpul împlinirii.

În 2016 a fost construit în Sibiu un minunat castel de joacă. Sibiu este unul dintre cele mai importante orașe de etnie germană din Transilvania, cunoscute odinioară și sub numele de Siebenbürgen. Povestea acestui castel a început în urmă cu zece ani, odată cu reabilitarea primului loc de joacă de lângă binecunoscutul elefant din beton situat în parcul central “Sub Arini”.

Elefantul din beton a fost considerat multă vreme un simbol al epocii comuniste, fiind asociat însă și cu amintirile frumoase ale acelor vremuri, când copiii se jucau fericiți chiar dacă nu toate lucrurile mergeau bine.

Cu toate că în alte tari betonul, ca material de construcție, poate avea o altă conotație, în România acesta este strâns legat de perioada comunistă, când zone de o frumusețe deosebită, cu clădiri vechi, superbe, au fost distruse pentru a face loc blocurilor din beton, unde urmau să locuiască cei care lucrau la oraș. Acest sens atribuit betonului se poate schimba însă acum, fiindcă a devenit strâns legat de progres. Noi putem da un sens nou perioadei comuniste, care a distrus masiv vechea arhitectură, pentru ca ne-a facut sa pretuim mai mult istoria și valorile naționale.

Progresul înseamnă câteodată și schimbarea unor lucruri vechi, îmbătrânite, indiferent că vorbim de clădiri, concepții sau ideologii. O parte a acestui progres este și faptul că elefantul din beton este martorul nașterii primelor locuri de joacă Neospiel în inima Sibiului și a României.

Acest lucru s-a întâmplat în același an în care România a aderat oficial la Uniunea Europeană. Este vorba de remarcabilul an 2007, când Sibiul a devenit capitala culturală a Europei, perioadă care a adus schimbări și îmbunătățiri semnificative pentru acest oraș.

Orașul face acum parte din traseul european strategic de bază TEN-T, alături de autostradă și de aeroport. Aeroportul Internațional Sibiu conectează în prezent orașul cu cinci noduri aeriene din Germania:  München, Dortmund, Stuttgart, Memmingen și Nürnberg, dar și cu alte destinații europene – Viena, Londra, Madrid și Milano.

De asemenea autostrada, care va fi finalizată în acest an, va permite o livrare mult mai rapidă înspre și dinspre Europa de Vest. Sibiul a continuat să reconstruiască pas cu pas propria bază de locuri de joacă, luând în considerare mai mulți jucători de pe piață, urmărind calitatea dar amintindu-și în același timp de legăturile cu Germania. Locul de joacă din vecinătatea elefantului din beton de odinioară, construit cu 10 ani în urmă, rezistă încă, fără reparații majore, demonstrând calitatea sa ridicată. Deja o generație de copii s-au transformat în adolescenți, trecând de la joacă la plimbări romantice prin parc.

Dar vă spuneam povestea unui castel, nu-i așa? Mai dați-mi doar puțin răgaz. Dacă mergeți pe jos sau cu mașina azi prin oraș, puteți vedea frumoasele clădiri vechi dar și pe cele moderne.

Puteți simți vibrația unei economii accelerate, care a făcut din Sibiu un oraș cu una dintre cele mai scăzute rate a somajului din România.

Prosperitatea economică le dă părinților sperantă, astfel încât migrarea spre vest a fost semnificativ redusă. Etnicii germani se reîntorc acasă fie pentru a-și reîntâlni rudele, fie pentru a face investiții. Prosperitatea înseamnă un buget generos pentru oraș și oportunități mai bune pentru copii, astfel încât cele mai multe locuri de joacă din perioada comunistă să vor fi înlocuite de altele mai noi și mai sigure.

Prosperitatea mai înseamnă și că Sibiul are una dintre cele mai mici rate ale somajului din România, poate chiar din Europa. De asemenea mai înseamnă că, în timpul crizei mondiale, valoarea imobiliară și puterea de cumpărare în acest oraș nu au scăzut.

În oraș s-au construit de-a lungul anilor 28 de zone de joacă cu echipamente Playpark, răspândite în tot orașul. Leaganele cuib au devenit cele mai populare echipamente de joacă din oraș, în unele putând să vedeți chiar și 7 copii legănându-se deodată, în același leagăn.

În timp ce erau atent și frumos planificate, locurile de joacă au sărit peste propria poveste de până în 2016. Odată cu crearea noului castel de joacă din lemn în parcul “Sub Arini” din apropiereastadionului,  orașul a început să spună o poveste importantă despre istorie și integrare. Acesta este primul loc de joacă tematic din oraș.

Și nu este doar asta. Este vorba de faptul că acest loc de joacă implementează în Sibiu concepte precum integrarea și  incluziunea, cu structuri de joacă care permit tuturor copiilor, inclusiv celor cu dizabilități, să se joace împreună. Această tendință spre incluziune va continua atâta vreme cât oamenii vor fi interesați în număr cât mai mare de joaca fără bariere.

Cetățenii au început să aibă o voce puternică în social-media locală, vocile lor fiind auzite și de către cei din consiliul local.

Tema “castel” a fost creată pentru prima dată de NEOSPIEL la Grevenbroich / Germania, într-un parc tematic numit „Bobbolandia”. În 2014, acest imens castel a fost construit pe un deal deasupra unui vechi bazin de înnot, care a fost redeschis sub denumirea de Leisure Park în 2014.

Ideea de incluziune a început mai întâi la NEOSPIEL în 2011, ca parte a unui proiect, împreună cu o școală pentru copii cu nevoi speciale în Warburg / Germania. Împreună cu profesorii acestei școli NEOSPIEL a dezvoltat câteva principii esențiale, importante pentru a construi terenuri de joacă publice, incluzive. Rezultatul acestei implicări este o lucrare de 20 de pagini, care poate fi solicitată de la firma Loftrek, partenerul lor in Romania.

Castelul de la marginea parcului “Sub Arini”,  un parc imens de 220 000 mp, începe o nouă poveste pentru copii, cu regi și regine, o poveste despre integrare, o poveste a schimbării de lungă durată. O poveste creată de către Consiliul Local Sibiu, împreună cu producătorul  Neospiel și  partenerul său român, Loftrek. Vă invităm să-l vizitați împreună cu copiii voștri, pentru a vă juca și a visa, pentru a retrăi copilăria într-un oraș verde și sănătos precum Sibiu.

Liviu Olos- asociate Loftrek SRL Romania

Loftrek SRL este distribuitorul național Neospiel pentru locuri de joacă în România, cu peste 10 ani de experiență pe această piață.

Când auzim de accesarea fondurilor neramburasabile primul termen care ne vine în minte este dificultatea cu care se obțin. Două mămici cu inițiativă din București, n-au gândit așa. Fără să aibă o experiență prealabilă în domeniul educației sau al locurilor de joacă, însă cu varii expertize, acestea au cooptat și alte mămici, inițiind un proiect cu finanțare Europeană ai cărui beneficiari să fie copiii și părinții deopotrivă.

Să vedem pe scurt cum s-a născut un astfel de proiect și care au fost principalii pași spre realizare.

Creangă 21, București – Centru de educație informală

1.    Ideea

S-a născut din nevoia de a facilita accesul la educație al persoanelor vulnerabile. Prin persoane vulnerabile înțelegem atât copii cât și părinți abuzați care provin din grupuri dezavantajate sau medii defavorizate, dar și tineri care părăsesc sistemul de protecție.

S-a plecat de la necesitatea creării unui centru de educație informală, care să ofere servicii atât pentru copii cât și pentru familiile acestora.

2.    Scopul proiectului, obiective

A fost gândit ca un proiect de economie socială, care să îmbine crearea de locuri de muncă cu bussinessul, pentru a putea avea sustenabilitate, echilibrând creșterea economică cu găsirea de resurse alternative.

Satisfacerea unor nevoi specifice grupurilor dezavantajate precum îmbunătățirea abilităților sociale, motivația pentru reintegrarea în societate, securitatea emoțională și promovarea incluziunii sociale au fost principalele obiective ale proiectului.

Alături de acestea, nevoia de joacă a oricărui copil și petrecerea unui timp de calitate într-un mediu primitor, care să ofere toate serviciile necesare, au contribuit la stabilirea direcției proiectului.

3.    Activități necesare

Activitățile unui astfel de centru includ crearea premiselor și motivațiilor de reintegrare, îmbunătățirea abilităților sociale dar și securitate emoțională și educație alternativă.

În cadrul educației alternative locul de joacă și petreceri ocupă un punct central.

Diferitele echipamente de joacă precum și atelierele creative au fost gândite să ofere o platformă educațională complexă, completată de diverse cursuri și forme de sport, dans sau dezvoltare prin mișcare, after school cu activități educaționale și activități mixte părinți-copii.

4.    Echipamente

Echipamentele de joacă și mobilierul s-au ales în funcție de tematica centrului, de activități și necesități. Astfel, locul de joacă și petreceri este dotat cu concepte de joacă inteligente precum Imagination Playground, Eye Play un labirint modular și un Cosmos 21. Jocurile și jucăriile educative au fost alese după specificul vârstei pornind de la factorii educaționali,  incluziune, dezvoltarea diferitelor abilități și adaptabilitate.

Mobilierul a fost selectat după criterii de utilitate și funcționalitate fiind ușor de întreținut, în linii simple dar ample.

5.    Consultarea surselor de informații despre finanțare, aflate în desfășurare

Analizarea obiectivelor și priorităților din programele de finanțare, criteriile de evaluare și eligibilitate, tipuri de proiecte finanțate anterior.

A urmat apoi analiza condițiilor financiare (suma minimă și maximă care poate fi solicitată, structura contribuției cofinanțarii care trebuie asigurată de solicitant) și termenul limită de depunere al proiectelor.

6.    Câte ceva despre proiect

Etapele unui asemenea proiect sunt multe, însă realizarea cererii de finanțare a fost de departe cea mai complexa etapă. Nu s-a uitat însă nicio clipă imaginea de ansamblu a proiectului, cererea fiind formulată clar și logic, concepută cu acuratețe, pentru a fi înțeleasă atunci când este evaluată.

Ordinea de abordare a etapelor propunerii a fost concepută să înceapă cu elementele principale (problema vizată și scopul stabilit, obiective, activități, evaluare, buget) și a continuat cu detalii suplimentare (justificare, introducere, pagina de titlu, rezumat, anexe).

Desigur ar mai fi multe de spus referitor la realizarea documentațiilor necesare, însă fiecare proiect are particularități și obiective diferite. Apelarea la ajutorul unei firme specializate va simplifica semnificativ atât timpul de realizare cât și șansele de succes ale proiectului, ajutându-te să înțelegi realizarea propriu-zisă a unui proiect de finanțare.

7.    Structură și dimensiuni

Aproximativ 600 m² pe cinci niveluri, cu demisol, parter, două etaje, mansardă și curte pavată.

Nouă camere pentru activități, bucătărie, 4 băi și biroul părinților compun un centru bine structurat, cu dimensiuni extrem de generoase.

Camera de petreceri de la parter suplinește în cursul săptămânii și rolul de birou pentru părinți, fiind dotată cu echipamente și facilități de comunicare externă.

Camerele sunt destinate atât activităților de joacă cât și atelierelor, iar mansarda este concepută pentru activități de mișcare, dotată cu bară pentru balet și covor de tartran.

Biblioteca și sala de kids parking, dotată cu pătuțuri unde micuții se pot odihni, sunt de asemenea componente reprezentative ale centrului.

8.    Design

La baza alegerii designului au stat arhitectura spațiului și împărțirea camerelor pe etaje. Principalul atu al locației, lumina, a fost elementul de la care a plecat conceptul vizual de ansamblu, oferind direcția cromatică și geometrică a spațiului. S-a stabilit destinația fiecărei camere, unde vor fi amplasate echipamentele de joacă și mobilierul, cromatica, activitățile. Totul s-a bazat pe simplitate, geometrie și o cromatică care să completeze mobilierul și echipamentele. Pictura murală a fost completarea fericită a întregului concept, transmițând intimitate și relaxare. Culorile și imaginile fiecărei încăperi redau o anumită stare, transmițând tactil și vizual senzatii plăcute, oferind spațialitate, libertate și imaginație.

9.    Dificultăți

Ca la orice parcurs din faza de proiect la cea de realizare, dificultățile n-au întârziat să apară. Fie că erau legate de documentație sau de implementarea unor etape, răbdarea și perseverența au dat roade. Problemele ivite în organizarea proiectului, cele cu furnizorii, întârzierile, comenzile rătăcite, dificultățile pe partea de promovare sau selecțiile pentru angajări au fost depășite datorită persoanelor cu o implicare constantă și pasiune pentru realizarea obiectivului principal.

Ce este centrul Creangă 21, București?

Sub deviza “Ne jucăm și învățăm” centrul este specializat pe educația alternativă, îndeplinind cu succes și rolul de centru de joacă și petreceri.

Odată cu începerea funcționării centrului au început să apară și satisfacțiile. Activitățile și atelierele creative se îmbină perfect, cu rezultate minunate în rândul celor mici și mari deopotrivă. Storytelling, joacă, balet, dans, yoga, muzică și desen, alături de cursuri de dezvoltare personală mixte, parenting, kids parking sau mulțimea de ateliere tematice, compun o poveste minunată, un loc plăcut și relaxant, unde timpul este valorificat cu maxim de beneficii.

Realizarea acestui proiect a fost posibilă datorită unor mămici care nu s-au lăsat descurajate nici de drumurile (deloc puține) pe care le-au făcut pe la diferite instituții și nici de stufoșenia, adesea mult prea mare, a documentațiilor necesare. Și-au asumat toate aceste dificultăți pentru a contribui la bunăstarea comunității în care trăiesc, prin ceea ce au crezut ele că pot face mai bine.

Rezultatul? Centrul de educație informală Creangă 21, un spațiu fantastic, reconfortant, multifuncțional și versatil, unde copiii și părinții din categoriile defavorizate și nu numai, primesc servicii educaționale de înaltă clasă. Adică spus mai simplu, se poate!

Cum ar trebui orașele sau zonele rurale să aleagă când investesc într-un loc de joacă public? De ce și după ce criterii să investești în echipamente de joacă, mai ales că modalitățile de finanțare vin destul de greu și fondurile proprii sunt mereu insuficiente? Ce definește succesul unor astfel de proiecte?

În acest caz nu vom discuta despre beneficiile directe ale jocului, ci despre scopul acestor spații de joacă publice. În primul rând veți oferi un beneficiu pentru locuitorii și vizitatorii regiunii voastre, însă puteți afirma că acest beneficiu este important pentru ei? Să ai echipamente de joacă moderne și sigure, disponibile pentru o eventuală utilizare este bine, dar dacă echipamentele sunt de multe ori goale, sau utilizate foarte puțin, atunci locuitorii și contribuabilii se pot îndoi de eficiența investiției sau de inspirația acesteia.

A da valoare jocului înseamnă a avea un feedback bun pentru investiția ta, încadrând aici cele mai bune beneficii pentru cei care au acces la spațiu, începând cu atracția acestora spre joacă. Odată ce ai dat in folosință noul loc de joacă, scopul acestuia este să fie folosit din plin. Maxim utilizat. Vrei să convingi copiii să lase televizorul, calculatorul, consolele de jocuri și să iasă să exploreze oportunitățile de joacă pe care le prezinți? Atunci trebuie să le oferi un spațiu de joacă ispititor, tentant. Ele trebuie sa fie ca o invitație spre ceva diferit și enigmatic, cu acțiune și mișcare, să solicite amuzament și implicare, să provoace la explorare.

Odată ce copiii sunt atrași de locul de joacă, următoarea cerință esențială este reținerea lor acolo. Se cunoaște rapiditatea cu care cei mici se plictisesc de aproape orice și cerințele lor continue pentru ceva nou. Necesitatea unei creșteri sănătoase la copii include obligatoriu cel puțin o oră de activitate fizică moderată pe zi, deci implicit și echipamente de joacă concepute special pentru aceste nevoi. Formele spațiale sau cu diverse tematici ale echipamentelor de joacă, vor spori atracția copiilor pentru ele, ținându-i implicați suficient de mult timp pentru a realiza programul de mișcare fizică.

Vă puteți imagina o situație în care copiii sunt atât de ocupați încât să piardă noțiunea timpului și nu mai vor să plece? Asta înseamnă captivare, iar dacă părinții vor fi nevoiți să-i convingă să meargă acasă pentru cină, veți ști că ați dat valoare locului de joacă în care ați investit.

Al treilea criteriu pe care-l include valoarea jocului este cel al revenirii la joacă. Copiii pot fi adeseori nestatornici, iar dacă ceva nu a fost distractiv prima dată, nu vor mai reveni acolo. Succesul în alegerea echipamentelor de la locul de joaca va fi măsurat în numărul de copii care vor declara “vreau să mă aduci la joacă aici, în fiecare zi!”. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de echipamente de joacă dinamice, care crează un mediu de joacă activ și oferă oportunități de exprimare într-o formă liberă a jocului imaginativ.

De asemenea asocierea lor pentru a acoperi o paleta cât mai largă de vârstă, va atrage mai mulți copii, cu abilități și vârste diferite, promovând joaca integrativă și educațională.

Expresia “valoarea jocului” va fi folosită multă vreme de acum înainte când vom vorbi despre industria de recreere și divertisment, deoarece este echivalentă cu inspirația noastră de a investi în acest compartiment, nu oricum ci profitabil. Istoricul eficienței locurilor de joacă a fost măsurat până acum mai mult matematic, referindu-se în principal la numarul de echipamente al unui loc de joacă, la elementele care compuneau siguranța și rezistența acestuia. Poate este vremea să redefinim termenul de joacă, să-i adăugam valoare, să-i suplimentăm considerabil eficiența și beneficiile.

Rețineți deci, atunci când decideți să învestiți într-un loc de joacă public, cele trei criterii: atragere, reținere, revenire. Veți adăuga nu doar performanță investiției ci și un spor de popularitate și confort. Până la urmă, le construim pentru copiii noștri, nu-i așa?

De curand, a fost inaugurat la Baia Sprie, un loc de joaca foarte atractiv, cu echipamente de ultima generatie, marca Loftrek. Situat in centrul nou al orasului, intr-un spatiu imprejmuit si ferit de circulatia autovehiculelor, spatiul de joaca a devenit in scurta vreme una dintre locatiile preferate ale copiilor de toate varstele. Componenta locului de joaca este una diversificata, pentru a acoperi cat mai multe dintre preferintele micutilor. Un ansamblu de joaca cu turn, avand atasate patru tobogane, cataratoare, jocuri tematice si doua scari de acces cu balustrade, este vedeta incontestabila a zonei, dar si caruselul cu bancute, balansoarele pe arc, leaganele duble si hintele sunt la fel de apreciate. Am poposit putin pe una dintre bancile aflate in numar mare la locul de joaca, si i-am privit pe micuti. Desi era dimineata, fiind o zi superba de vara, copiii erau in numar mare, cu precadere prescolari, si pot sa afirm ca a fost o adevarata terapie antistres sa-i privesc cum se joaca.

Zambitori si zgomotosi, cu rasul cristalin si carliontii zburand in vant, usor imbujorati din cauza repetatelor urcari si coborari pe tobogane, erau o veritabila definitie a bucuriei. O fetita cu pantolonasi inflorati si palariuta decorata cu floricele isi tragea de mana tatal, foarte grabita … ”Tati … vleau si eu pe potogan!”

M-am intrebat daca bucuria este apanajul celor mici. Cred ca in graba noastra de a trai intr-un viitor cat mai bun ignoram deseori prezentul si uitam sa ne bucuram. Zambetele noastre sunt destul de rare si timpul alocat lor este unul infim. Avem nevoie deseori de un feedback de corectie al deviatiilor, de o concordanta mai mare cu starea de bucurie a celor mici, care au nevoie de atat de putin pentru a fi bucurosi! Privindu-i, mi-am dat seama ca aveam cu ei o comunicare la nivel emotional deosebit de benefica, rezultata din faptul ca imi fusese dor sa rad si sa ma bucur. N-am putut sa nu observ comunicarea nonverbala a acestor copii, ca fiind una  deosebit de eficienta comparativ cu a mea si a multora dintre prietenii mei. In ciuda faptului ca n-au invatat nimic despre asta, micutii erau utilizatorii celor mai perfecte metode si tehnici de comunicare, iar gesturile lor relevau mai mult decat puteam eu sa exprim vreodata prin cuvinte.

Cum este posibil? Simplu. Copii se bucura, rad, se joaca. Pentru asta nu este nevoie de multe lucruri. Dar noi? Facem asta macar din cand in cand, fara sa o planificam? Daca da, este bine, daca nu, ar trebui sa invatam de la copiii nostri lectii despre bucurie, despre abandonarea strategiilor elaborate de planificare, si despre cum este sa fi vesel. Sau altfel spus, despre efectele incredibile ale simplitatii.