Autor: Liviu Olos

Se spune că fiecare om și fiecare lucru are o poveste. Poveștile sunt vise la început, care se transformă în dorințe și mai apoi în realizări. Unele sunt simple, altele complicate, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul uluitoare. Aceasta este o astfel de poveste, cu o zână bună și mulți oameni frumoși.

Ileana Cunniffe Băiescu  s-a născut într-o familie cu zece copii în satul Lipănescu, comuna buzoiană Scutelnici, acum 40 de ani. Săracia și greutățile făceau parte din cotidian iar lipsurile erau multe și parcă nu se mai terminau.

Prin ‘90 Ileana urma să treacă în clasa a sapte-a. Își petrecuse vacanța la o mătușă din Câmpina, cu care fusese la mare și era foarte entuziasmată. Curând însă, la întoarcerea acasă entuziasmul dispăruse lăsând loc mâhnirii și deznădejdii. Șase dintre frații ei fuseseră dați spre adopție din cauza sărăciei și a neajunsurilor.

Șocul Ilenei a fost cu atât mai mare cu cât nu-și luase rămas bun de la ei, nu știa unde plecaseră și nu le putea da cadourile aduse din vacanță, pentru care strânsese bani toată vara.

Suferința era enormă. Cum să pierzi 6 frați deodată? Cum să se lipsească de ei, cei cu care-și petrecuse tot timpul și împărțise totul?

Cu o revoltă specifică vârstei adolescentine, Ileana a plecat de acasă mutându-se la mătușa sa, încercând să se acomodeze și să afle ce s-a întâmplat cu frații ei.

Îi era dor de ei în fiecare zi, și se temea să nu fi fost luați pentru experimente medicale sau organe, căci în vremea aceea se auzeau povești îngrozitoare despre aceste lucruri.

Nu după multă vreme a aflat că doi dintre frații săi, cei mai mici, fuseseră dați în Irlanda, ceilalți doi unei alte familii tot acolo, dar dintr-o altă zonă, unul în Anglia și unul în America.

A mai aflat că una din familiile în care erau doi dintre frații săi adoptați lăsase adresa din Irlanda pentru cazul în care părinții sau rudele vor dori să știe ce se întâmplă cu ei.

Doi ani le-a tot scris Ileana frățiorilor săi fără să primească vreun răspuns, apucându-se între timp să învețe limba engleză, pentru a putea vorbi atunci când se vor vedea. După o vreme a avut parte de o surpriză minunată: mama adoptivă a frățiorilor din Irlanda venise să o caute.

Cadoul ei de majorat a fost reîntâlnirea cu frații săi din Irlanda, emoționantă și unică.

În 2008 a urmat regasirea surorii sale din Manchester, Anglia, iar mai apoi, abia în 2016 a fratelui din America, care se mutase și el în Anglia la câțiva ani de la adopție, și locuise la mai puțin de o oră jumate distanță de sora lui, în toți acești 20 de ani.

Pentru a-l găsi pe Victor, fratele din America, Ileana înființase o pagină de facebook intitulată “ Copiii niciodată uitați ai României” iar în timpul căutărilor, sute de tineri i-au cerut ajutorul pentru regăsirea celor dragi.

În trei ani de activitate pe pagina de internet creată au fost înregistrate peste 1.000 de cereri de căutări de familii, dintre care 250 de familii sau rude din România care sunt în căutarea copiilor dați spre adoptie. Până în prezent, Ileana alături de voluntarii paginii Facebook, au ajutat la găsirea a peste 400 de familii ale copiilor adoptaţi.

Povestea nu se oprește aici. Ileana s-a căsătorit cu un irlandez și s-a stabilit acolo. Și-a dus apoi mare parte din familie cu ea și este fericita mamă a cinci copii minunați.

O mare parte din suflet i-a rămas aici, în România, în sătucul unde crescuse, și și-a dorit tare mult să facă ceva pentru copiii celor rămași acolo, prietenii ei din copilarie. Așa s-a născut dorința de a le împlini măcar un vis, acela de a avea propriul lor loc de joacă.

N-a fost ușor, a organizat împreună cu oameni dragi strângeri de fonduri, s-a luptat pentru a-și împlini visul, al ei și al celor peste 300 de copii din satul natal. Banii provin în cea mai mare parte din donații de la tineri din România care au fost adoptați în străinătate și pe care Ileana a reușit să-i ajute să-și găsească familiile biologice. Montarea și instalarea echipamentelor a fost făcută de grupul de motocicliști voluntari Roata de Foc RC din Câmpina, Prahova, ajutați de câțiva cetățeni din comună.

Acum câteva săptămâni locul de joacă a fost inaugurat cu multă veselie. Este întins pe un spațiu generos, și are o mulțime de echipamente de joacă și sport: tobogane, balansoare, tiroliană, leagane, trasee de sport, poduri mobile și fixe, panouri distorsionante, carusel, suporturi de biciclete, măsuțe și bănci.

O zână bună și un vis transformat în realitate. Un om minunat alături de alți oameni minunați. O poveste frumoasă despre cum sa fii învingător, despre a alege să te implici și despre răbdarea de a-ți aștepta timpul împlinirii.

În 2016 a fost construit în Sibiu un minunat castel de joacă. Sibiu este unul dintre cele mai importante orașe de etnie germană din Transilvania, cunoscute odinioară și sub numele de Siebenbürgen. Povestea acestui castel a început în urmă cu zece ani, odată cu reabilitarea primului loc de joacă de lângă binecunoscutul elefant din beton situat în parcul central “Sub Arini”.

Elefantul din beton a fost considerat multă vreme un simbol al epocii comuniste, fiind asociat însă și cu amintirile frumoase ale acelor vremuri, când copiii se jucau fericiți chiar dacă nu toate lucrurile mergeau bine.

Cu toate că în alte tari betonul, ca material de construcție, poate avea o altă conotație, în România acesta este strâns legat de perioada comunistă, când zone de o frumusețe deosebită, cu clădiri vechi, superbe, au fost distruse pentru a face loc blocurilor din beton, unde urmau să locuiască cei care lucrau la oraș. Acest sens atribuit betonului se poate schimba însă acum, fiindcă a devenit strâns legat de progres. Noi putem da un sens nou perioadei comuniste, care a distrus masiv vechea arhitectură, pentru ca ne-a facut sa pretuim mai mult istoria și valorile naționale.

Progresul înseamnă câteodată și schimbarea unor lucruri vechi, îmbătrânite, indiferent că vorbim de clădiri, concepții sau ideologii. O parte a acestui progres este și faptul că elefantul din beton este martorul nașterii primelor locuri de joacă Neospiel în inima Sibiului și a României.

Acest lucru s-a întâmplat în același an în care România a aderat oficial la Uniunea Europeană. Este vorba de remarcabilul an 2007, când Sibiul a devenit capitala culturală a Europei, perioadă care a adus schimbări și îmbunătățiri semnificative pentru acest oraș.

Orașul face acum parte din traseul european strategic de bază TEN-T, alături de autostradă și de aeroport. Aeroportul Internațional Sibiu conectează în prezent orașul cu cinci noduri aeriene din Germania:  München, Dortmund, Stuttgart, Memmingen și Nürnberg, dar și cu alte destinații europene – Viena, Londra, Madrid și Milano.

De asemenea autostrada, care va fi finalizată în acest an, va permite o livrare mult mai rapidă înspre și dinspre Europa de Vest. Sibiul a continuat să reconstruiască pas cu pas propria bază de locuri de joacă, luând în considerare mai mulți jucători de pe piață, urmărind calitatea dar amintindu-și în același timp de legăturile cu Germania. Locul de joacă din vecinătatea elefantului din beton de odinioară, construit cu 10 ani în urmă, rezistă încă, fără reparații majore, demonstrând calitatea sa ridicată. Deja o generație de copii s-au transformat în adolescenți, trecând de la joacă la plimbări romantice prin parc.

Dar vă spuneam povestea unui castel, nu-i așa? Mai dați-mi doar puțin răgaz. Dacă mergeți pe jos sau cu mașina azi prin oraș, puteți vedea frumoasele clădiri vechi dar și pe cele moderne.

Puteți simți vibrația unei economii accelerate, care a făcut din Sibiu un oraș cu una dintre cele mai scăzute rate a somajului din România.

Prosperitatea economică le dă părinților sperantă, astfel încât migrarea spre vest a fost semnificativ redusă. Etnicii germani se reîntorc acasă fie pentru a-și reîntâlni rudele, fie pentru a face investiții. Prosperitatea înseamnă un buget generos pentru oraș și oportunități mai bune pentru copii, astfel încât cele mai multe locuri de joacă din perioada comunistă să vor fi înlocuite de altele mai noi și mai sigure.

Prosperitatea mai înseamnă și că Sibiul are una dintre cele mai mici rate ale somajului din România, poate chiar din Europa. De asemenea mai înseamnă că, în timpul crizei mondiale, valoarea imobiliară și puterea de cumpărare în acest oraș nu au scăzut.

În oraș s-au construit de-a lungul anilor 28 de zone de joacă cu echipamente Playpark, răspândite în tot orașul. Leaganele cuib au devenit cele mai populare echipamente de joacă din oraș, în unele putând să vedeți chiar și 7 copii legănându-se deodată, în același leagăn.

În timp ce erau atent și frumos planificate, locurile de joacă au sărit peste propria poveste de până în 2016. Odată cu crearea noului castel de joacă din lemn în parcul “Sub Arini” din apropiereastadionului,  orașul a început să spună o poveste importantă despre istorie și integrare. Acesta este primul loc de joacă tematic din oraș.

Și nu este doar asta. Este vorba de faptul că acest loc de joacă implementează în Sibiu concepte precum integrarea și  incluziunea, cu structuri de joacă care permit tuturor copiilor, inclusiv celor cu dizabilități, să se joace împreună. Această tendință spre incluziune va continua atâta vreme cât oamenii vor fi interesați în număr cât mai mare de joaca fără bariere.

Cetățenii au început să aibă o voce puternică în social-media locală, vocile lor fiind auzite și de către cei din consiliul local.

Tema “castel” a fost creată pentru prima dată de NEOSPIEL la Grevenbroich / Germania, într-un parc tematic numit „Bobbolandia”. În 2014, acest imens castel a fost construit pe un deal deasupra unui vechi bazin de înnot, care a fost redeschis sub denumirea de Leisure Park în 2014.

Ideea de incluziune a început mai întâi la NEOSPIEL în 2011, ca parte a unui proiect, împreună cu o școală pentru copii cu nevoi speciale în Warburg / Germania. Împreună cu profesorii acestei școli NEOSPIEL a dezvoltat câteva principii esențiale, importante pentru a construi terenuri de joacă publice, incluzive. Rezultatul acestei implicări este o lucrare de 20 de pagini, care poate fi solicitată de la firma Loftrek, partenerul lor in Romania.

Castelul de la marginea parcului “Sub Arini”,  un parc imens de 220 000 mp, începe o nouă poveste pentru copii, cu regi și regine, o poveste despre integrare, o poveste a schimbării de lungă durată. O poveste creată de către Consiliul Local Sibiu, împreună cu producătorul  Neospiel și  partenerul său român, Loftrek. Vă invităm să-l vizitați împreună cu copiii voștri, pentru a vă juca și a visa, pentru a retrăi copilăria într-un oraș verde și sănătos precum Sibiu.

 

Liviu Olos- asociate Loftrek SRL Romania

Loftrek SRL este distribuitorul național Neospiel pentru locuri de joacă în România, cu peste 10 ani de experiență pe această piață.