Loftrek – Pagina 2 – Blog de discuții Loftrek

Joaca pentru adulți – de la Escape Rooms la Superkilen

Echilibrul dintre joacă și mișcare este unul esențial în menținerea unui corp sănătos și a unei minți active, la toate vârstele. Să fie adevărat că și adulții au nevoie de joacă?

Iată câteva spații de joacă pentru adulți, relevante pentru preferințele europenilor :

Escape rooms – scapă din labirint

Escapes room sau camerele de evadare reprezintă provocări incitante, adresate celor mari. Concepute pentru diferite tipologii și personalități, acestea îmbină misterul cu exersarea abilităților vizuale, spațiale, fizice sau lingvistice, oferind puzzle-uri captivante și experiențe de neuitat. Echipa care intră în cameră va trebui să lucreze împreună, contra cronometru, pentru o evadare cât mai rapidă, fapt ce implică apelarea la cunoștințe și abilități individuale, intuiție, inteligență și forță de reacție, “ingrediente” neglijate frecvent în viața cotidiană.

Joacă și studiu

Universitatea Tehnică din Munchen își încurajază studenții să nu mai folosească scările sau liftul la etajele superioare, ci să coboare pe toboganele uriașe care “aterizează” la parter. Senzațiile unei asemenea alegeri conduc la creșterea randamentului intelectual și menținerea unei forme fizice bune, păstrând distracția la cote înalte.

Cățărare la înălțime

În Norvegia aruncăm o privire spre Mount Mitte, cațărătoarea gigantică de formă hexagonală, pentru adulți. O adevărată bijuterie arhitecturală pe trei niveluri, care însumează până la 1000 de activități diferite, concepute să satisfacă o paletă extinsă de provocari și distracție pentru amatorii de divertisment și mișcare. Individual sau pe echipe, activitățile care se pot practica sunt pe cât de complexe pe atât de incitante.

Spinning pe terasă

Scaunele titirez concepute de Thomas Heatherwick continuă să rămână în topul preferințelor încă de când au fost scoase spre testare. Inspirate după celebrele jucării “spinning”, aceste scaune se învârt asemeni unui fus, transformându-le într-un joc interactiv și amuzant.

Superkilen – parcul recreațiilor urbane

Se spune despre Superkilen din Copenhaga, că este definiția perfectă a unui loc de joacă pentru copii și adulți. Parcul este conceput sub forma unei piste de ciclism uriașe, plin de artă contemporană și diferite zone tematice, însumând mai multe pavilioane și piețe, cum ar fi Piața Roșie, Piața Neagră, Pavilionul Rus sau Parcul Verde. Diversitatea activităților alături de identitatea echipamentelor și a mobilierului urban importate din mai multe țări, transformă acest loc într-unul unic, care aduce un flux nou de multifuncționalitate în arhitectura urbană.

Lista ar putea continua cu cunoscutele lasser tag-uri, săli de parkour, centre tematice de mișcare (alpinism, aventură, fitness) sau așa numitele adult evenings (locurile de joacă ale copiilor utilizate seara de către cei mari), care acaparează din ce în ce mai mulți tineri, mai ales în țările europene.

Designerii și arhitecții au început să devină preocupați de crearea de spații inovative de relaxare destinate adulților, care împrumută particularitățile caracteristice jocului.

Aceste locuri de recreere sunt concepute cu echipamente clasice din domeniul jocului (leagăne, tobogane, balansoare sau cățărători), nemaifiind orientate doar spre copii. Ținta lor este segmentul adulților de toate vârstele și provocarea acestora la un mod de viață interactiv, cu tendințe clare spre amuzament și relaxare.

A fi mare nu înseamnă să nu te mai poți bucura de joacă și copilărie. Nevoia de a râde și a te distra predomină în ciuda programelor de lucru acaparante, continuând să figureze pe primele locuri în preferințele celor mari.

Ca urmare a acestui fapt, tendințele de dezvoltare a spațiilor publice care conțin elemente inspirate din locuri de joacă, câștigă notorietate. Există o mulțime de creații arhitecturale concepute să ofere adulților momente de joacă, relaxante și amuzante. Acestea conțin elemente specifice spațiilor pentru copii, pentru a le face cât mai interactive și creative, doar că sunt adaptate adulților.

Popularitatea acestor spații, ciudate pentru unii, arată că cei mai mulți oameni sunt doar niște versiuni mai mari de copii, care se bucură și se distrează când e vorba de joacă.

Locurile de joacă nu mai sunt demult un segment dedicat exclusiv copiilor, ci încep să câștige tot mai mult teren și în preferințele celor mari. Rămâne de văzut dacă acestea îi vor inspira și pe arhitecții de la noi, și dacă da, pe când ne vor oferi proiecte pentru asemenea spații publice.

Comunitățile – ”Prizoniere” ale proiectărilor defectuoase?

Ne-a atras atenția un articol din The Guardian, care titra: “Copiii din orașele noastre sunt privați de locuri de joacă sigure”. Autorul susține că nu reușim să luăm în considerare nevoile de joacă ale copiilor, atunci când proiectăm spații publice și că “o comunitate care nu este construită în jurul copiilor nu este comunitate”.

Nici la noi lucrurile nu stau mai bine. Titluri precum: Locuri de joacă și spații verzi “transformate” în baruri, restaurante și terase sau “ Parcare peste loc de joacă…” sau “Locuri de joacă tot mai puține”, întăresc concluzia emisă de The Guardian.

Oare începem să ne ciocnim de o lipsă de viziune a unor dezvoltatori care nu acordă suficientă importanță nevoilor de joacă ale copiilor, contribuind astfel la alterarea esențelor comunității?

În ultimii 25 de ani, sociologii au constatat o tranziție a societății care încuraja apartenența la grupuri, spre una de tip cochilie, retrasă, individualistă. Urmările unei astfel de tranziții sunt dăunătoare pentru societate și pentru membri ei, indiferent de vârstă.

Deși “societatea actuală se poate caracteriza prin concepte cheie precum globalizare, informatizare, tehnologizare și uniformitate”, putem afirma cu certitudine că “individul societății de astăzi este unul ce tinde spre dezumanizare” afirma asist. univ. drd. Alina Zaharia în “Orientarea adolescentului către mediul social” (pg 318)

Comunitatea ca noțiune, specifică interese și norme de viață comune. Având în vedere tot ce știm despre impactul comunității în toate sferele noastre de activitate și în joacă acesta este unul esențial. Cu toate acestea, ansamblurile de locuințe se construiesc în continuare fără a acorda suficientă importanță locurilor de joacă și parcurilor de recreere, iar spațiul rămas, pe care-l folosesc copiii, este uneori inadecvat, fiind prea expus pericolelor rutiere sau supra aglomerat.

Nu putem face un loc de joacă oriunde și nici oricum. Acesta trebuie să ofere atracții pentru petrecerea timpului în aer liber, dar și să fie perfect sigur, ferit de pericole, de gunoaie sau de orice ar periclita sănătatea și siguranța copiilor, într-un fel sau altul.

Foarte mulți părinți preferă să-și țină copiii departe de comunitate, deci și de locurile de joacă, din motive de siguranță. Astfel, copiii de azi petrec mult timp închiși în case, în școli, în mașini sau în cluburi, principalul obstacol social fiind chiar teama parinților pentru siguranța acestora.

“Tot mai mulți copii din clasa de mijloc dezvoltă probleme de sănătate mintală datorită faptului că sunt crescuți aproape „în captivitate” de părinți „hiper-protectori”, ne avertizează prof. Tanya Byron, specialist cu o experiență de peste 23 de ani în psihologie clinică.

“Mulți copii cresc într-o cultură tot mai „paranoică”, deoarece adulții din familie, încercând excesiv să-i protejeze, pâna la urmă fac din ei niște ființe neajutorate, incapabile de a face față dificultăților vieții”, a mai spus specialistul.

Acum 25 de ani existau spații generoase între blocurile sau casele care se construiau, spații care permiteau desfășurarea unor activități comunitare, amenajarea de locuri de joacă și desfășurarea de activități sportive. Acum însă, aceste spații sunt frecvent alocate parcărilor, diferitelor tonete sau chioșcuri.

Devenim astfel prizonierii unor proiectări defectuoase și noi și micuții noștri, fără spații sigure unde să ne petrecem timpul liber. Părinții sunt nevoiți să joace cu copiii lor, jocurile pe care în mod normal le joacă copiii între ei, acest lucru fiind din ce în ce mai des întâlnit.

Din părerile cetățenilor, legate de utilitatea și necesitatea unor spații publice cu locuri de joacă sau echipamente fitness, desprindem concluzia clară că majoritatea acestora consideră insuficiente aceste spații și își doresc un numar mai mare de astfel de locuri.

Nu fi indiferent la degradarea noțiunii de comunitate, beneficiile ei sunt verificate de-a lungul timpului, conținând valori la care nu trebuie să renunțăm. Implică-te în menținerea unui spațiu public de calitate, cu posibilități de joacă și recreere, conferindu-i siguranță și personalizare.

Câțiva pași mici pot contribui la crearea unui ambient plăcut în comunitatea ta:

transformă-ți cartierul într-un mare loc de joacă și sport pentru toți
explorează împrejurimile, petrece timp în aer liber
alătură-te grupurilor, explorează resursele disponibile
pledează pentru joaca în comunitate
contribuie la înființarea de asociații care să apere interesele comunității
implică-te în proiecte legate de comunitate

Mai trebuie să știi că atât copiii cât și tinerii sau adulții se pot implica în organizarea de mici proiecte comunitare. “Nu-i considerați pe copii prea mici pentru a-și asuma responsabilități în comunitate atunci când li se oferă posibilitatea. Aceștia sunt creativi, activi, optimiști, visători și manifestă un entuziasm molipsitor, care poate antrena și alți membri ai comunității în procesul de schimbare”, afirmă Remus Ifrim (asistent social) și Alis Ghebuță (psiholog), membri ai Fundației Cote, în “Mini-proiecte pentru implicarea copiilor în comunitate”.

Crezi că proiectele de construire pe spațiul public au întotdeauna ca principal beneficiar comunitățile?

Puterea exemplului personal schimbă comunitățile! Doru Dorobăț – Fitness Urban România

Interesul de care se bucură fitnessul urban în rândul populației precum și popularitatea crescândă în rândul tinerilor a street workout-ului, ne-au condus spre Doru Dorobăț, reprezentantul Federației Mondiale de Street Workout în România, unul dintre promotorii cei mai persistenti ai fitnessului urban.

Fondator al Studio Fitness Urban Oraștie și Fitness Urban Grup România, inițiator al mai multor campanii care implică mișcarea în aer liber, printre care și “ora națională de fitness”, acesta coordonează în prezent, alături de comunitățile locale Fitness Urban, amenajarea de parcuri de fitness și street workout în mai multe orașe din România.

Autor al cărții “Schimbare prin mișcare”, Doru a reprezentat țara noastră la Campionatul Mondial de Street Workout de la Riga (2013) și a participat la proiectul european “Fit your body, educate your mind” de la Struga, Macedonia, pentru integrarea tinerilor în societate, prin sport.

Loftrek: Este cunoscută implicarea ta în promovarea street workout-ului în România. Ce te motivează și care crezi că este impactul activităților tale?

Doru: Pot spune că am făcut pionierat în promovarea antrenamentelor cu propria greutate în aer liber, pentru că am văzut-o ca pe o soluție în demontarea mitului că, dacă vrei să ai un corp frumos modelat trebuie să mergi într-o sală. Am dovedit prin puterea exemplului că poți să slăbești și să-ți modelezi corpul fără aparate, fără săli, fără costuri ridicate sau timp pierdut zilnic.

Mișcarea pe care am lansat-o în 2012 a contribuit la inființarea mai multor parcuri de street workout & fitness urban în țară, fapt ce a condus la o creștere a numărului de practicanți.

Am mai reușit să organizez două campionate naționale de street workout, ultima ediție am adus-o chiar la tv, și mă refer la Sport.ro lucru ce a adus un nou suflu în rândul celor care se antrenează cu propria greutate.

Loftrek: Ești reprezentantul Federației Mondiale de Street Workout în România. Ce reprezintă această federație și ce obiective are?

Doru: Din 2012 am devenit reperezentantul Federației Mondiale în România, noi fiind a 13-a țară afiliată, acum fiind deja peste 60 .

Pentru că viziunea mea era de a promova fitnessul urban și street workout-ul în țara mea, mi-am spus că n-ar strica să le prezint planul meu celor de la federație, iar ei, după câteva luni de discuții și o întâlnire față în față la Riga in 2013, au fost de acord să-i reprezint în Romania.

Printre obiectivele noastre figurează atat crearea câte unui parc de street workout în fiecare oraș din țară, cat și organizarea de competiții de street workout și fitness urban.

Loftrek: Ai sesizat lipsa parcurilor de antrenament în aer liber și ai facilitat înființarea a 4 parcuri de fitness în România. Cum ai reușit?

Doru: Povestea parcurilor de antrenament începe odată cu momentul în care am vrut să aduc o schimbare în stilul meu de viață, mai exact să slăbesc și să duc un stil de viață activ. Atunci am sesizat că în Galați nu exista nici măcar o bară de tracțiune în vreun parc public, unde să mă pot antrena cu prietenii, ca să nu mai spun de altfel de aparate.

Soluția mea a fost să atrag atenția oficialităților și presei că lipsesc aceste parcuri și am făcut acest lucru printr-o pagină pe o rețea de socializare, în care strângeam like-uri, intitulata “Vrem training park în Galați”. Am promis că timp de două săptămâni strâng like-uri, și pentru fiecare dintre ele voi face 5 flotări în public. Am ajuns să fac astfel primul record național la flotări, eveniment bine primit de către presă și autoritățile locale, care au construit mai apoi, dupa schițele oferite de mine, un parc de street workout și încă trei de fitness urban.

După acest model, am legat comunități în țară și am demarat mai apoi o campanie de antrenament în care m-am implicat personal, reușind astfel să obținem două parcuri în Deva și Orăștie, precum și confirmări în Hunedoara și Craiova, iar la Iași, am câștigat finanțare pentru un parc, pentru care suntem în așteptarea unui teren de amplasare. Ultima reușită aparține comunității Fitness Urban Brăila, care a finalizat un parc de fitness urban din resurse proprii.

Loftrek: Ca instructor de fitness urban, auzi frecvent “vreau să slăbesc!”. Ce sfaturi ai pentru aceste persoane? Cum îi motivezi ca mișcarea sa le devină un mod de viață?

Doru: Nu există instructori de fitness urban. Sunt într-adevar și instructor și formator, însă ceea ce m-a ajutat în promovarea unui stil de viață sănătos a fost puterea exemplului, este singura care poate aduce schimbarea mult dorită de mine, în rândul tinerilor și nu numai.

Primesc des întrebări pe blogul meu fitnessurban.ro/blog/ despre cum putem să ne modelăm corpul cât mai repede. Recomand cu multă încredere articolele din seria “cea mai bună cură de slăbire, 1-2-3” unde explic pas cu pas ce trebuie facut ca să reduci procentajul de grăsime și să ajungi să ai un abdomen plat. Feedback-ul primit ca urmare a acestor articole mă face să garantez că metoda funcționează.

Loftrek: Există abordări inter-guvernamentale pentru îmbunătățirea sănătății publice, cum ar fi Healthy Chicago din SUA. Ai vreun proiect care ar putea implementa această inițiativă și la noi?

Nu am niciun proiect și sincer cred că schimbarea trebuie să vină din mediul privat și nu din partea instituțiilor care sunt consumatoare de fonduri. Comunitățile pot să facă foarte multe lucruri dacă sunt implicate, și o vor face mult mai repede decât multe dintre instituții.

Loftrek: Bucureștiul s-a alăturat mișcării globale “Rețeaua Orașelor Sănătoase din Europa”. Ai fost implicat direct în această mișcare?

Doru: Nu, nu am nicio legătură. În București ne chinuim să găsim sprijin pentru un spațiu unde să amplasăm un parc de street workout pentru care am găsit fonduri, însă birocrația ne împiedică deocamdată să trecem la realizarea lui concretă. Oricum suntem perseverenți, continuăm până reușim!

Loftrek: Ce părere ai despre conceptul 4F Circle – Generations Park, folosit de Echipa Olimpică a Germaniei? Dar despre echipamentul calisthenics?

Doru: Astfel de aparate de fitness ar trebui să se găsească în fiecare parc din țară. Am dovedit că sunt utile și cred că ar contribui enorm la promovarea mișcării în rândul tinerilor, dar și la combaterea sedentarismului și a obezității.

Loftrek: Un gând de încheiere pentru cititorii noștri

Doru: “Fit your body and educate your mind” este motto-ul după care mă ghidez și-l recomand tuturor celor care vor o schimbare în bine. Doar prin puterea exemplului personal poți schimba comunitățile în care traiești!

Loftrek: Este extraordinar să vezi cum oameni cu viziune și dorință de a schimba lucrurile în bine în România reușesc să facă acest lucru. Doru este un exemplu demn de urmat pentru schimbarea noastra a tuturor. Depinde de fiecare dintre noi să schimbăm lucrurile într-un mod constructiv. Fă și tu ceva în acest sens!

Ai un copil sub trei ani? Unde mergeți la joacă?

Am remarcat în mai multe comentarii la articole pe tema locurilor de joacă, că mulți părinți își doresc ca locurile de joacă să conțină minim un echipament de joacă pentru copiii sub trei ani.

Importanța utilizării corespunzătoare a ansamblurilor de joacă, în funcție de vârstă și număr maxim de utilizatori nu este una formală. Acestea sunt concepute în primul rând să fie sigure, și mai apoi să ofere distracție și mișcare.

Pornind de la materialele utilizate și continuând cu activitățile pentru care au fost concepute, grupele de vârstă, dimensiunile și înălțimea maximă de cădere, până la perimetrul de siguranță, nimic nu este “universal”.

Orice loc de joacă are nevoie de echipamente pe categorii de vârstă, această segmentare nefiind deloc întâmplătoare. Încă din faza conceptuală se pune problema siguranței depline, fără a neglija designul și multifuncționalitatea. Fiecare vârstă are specificul ei, atât din punct de vedere psihic cât și fizic. Aici puteți vedea un loc de joacă cu echipamente pentru copiii până la patru ani ca să vă imaginați cum poate fi amenajat un astfel de loc de joacă.

Echipamentele corespunzătoare acestei categorii (sub 3 ani) sunt concepute conform nevoilor particulare ale acestui segment de vârstă, cu diferențe semnificative de înălțime și accesibilitate, față de celelalte categorii de echipamente de joacă. Au altă structură a activităților, una specifică, și o diversitate mai puțin complexă. Dacă nu sunt întrunite aceste cerințe, micuții nu vor putea folosi locurile de joacă în deplină siguranță sau acestea vor deveni inaccesibile pentru ei.

Așadar, dacă vă confruntați cu lipsa sau deficitul unor astfel de echipamente la locul vostru de joacă, faceți o cerere online primăriei de care aparțineți, după modelul de mai jos, pentru a vă ajuta să rezolvați această problemă.

Iată un model simplu de completare a cererii:

Stimate domnule/doamnă primar,

Locul de joacă de pe strada ……. nu conține niciun echipament de joacă pentru copiii sub 3 ani, motiv pentru care copilul meu nu se poate juca alături de ceilalți copii, pe echipamentele de joacă existente. Vă rog să suplimentați echipamentele de joacă pentru grupa de vârstă sub 3 ani cu urmatoarele echipamente:

un turn cu tobogan de mică înălțime
o căsuță
un balansoar pe arc
minim un leagăn care să aibă scaun cu protecție pentru acest segment de vârstă

Sunt convins/ă că înțelegeți faptul că pentru părinții copiilor de până la 3 ani acest aspect este extrem de important și de maximă prioritate.

Vă mulțumesc.

Siguranța copiilor noștri trebuie să fie o prioritate, iar aceasta nu poate fi dobândită decât prin echipamente corespunzătoare vârstei lor.

Locul vostru de joaca are echipamente pentru copii sub 3 ani?

Arhitectura – opțională când e vorba de locuri de joacă?

În România, locurile de joacă și arhitectura se intersectează doar pe alocuri. Vedem frecvent locuri de joacă amplasate necorespunzător, cu structurare nepotrivită sau care nu se încadrează deloc în ambient. Să fie arhitectura doar o opțiune în cazul locurilor de joacă?

Interacțiunea dintre ceea ce crează omul și naturalețea peisajului pe care-l modelează, trebuie să țină seama de proprietățile sale fizice și vizuale. Arhitectura este liantul capabil să ofere echilibru vizual volumelor, să creeze jocuri cromatice, luminozitate, simetrie, spațialitate și profunzime.

Ce diferențe există între locurile de joacă concepute de arhitecți și celelalte? Diferențe vizibile de estetică, de accesibilitate și confort. Spațiile publice concepute de către specialiști conțin totalitatea elementelor care te fac să-ți dorești să stai cât mai mult în acel loc, îți crează sentimentul de confort fizic și vizual care relaxează și destinde. Locurile de joacă proiectate corespunzător, crează noi identități vizuale pentru copii și totodată generează dialoguri vizuale cu aceștia, lucruri pe care celelalte nu le obțin.

Arhitectura poate face diferența între spațiile publice, fiind o formă de artă capabilă să se adreseze întregului spectru de emoții și percepții. Concret, vă invit să aruncăm o privire spre câteva locuri de joacă de ultimă generație, de unde cred că ne putem inspira pe viitor, pentru a aduce și la noi un plus de confort, combinații coloristice și multifuncționalitate în materie de spații publice destinate copiilor.

Frew Park Arena Play Structure din Brisbane, Australia, conceput de Guymer Bailey Architects, are ca temă deconstrucția, o noțiune complexă, având ca obiectiv principal contestarea capacității conceptelor. Panouri prefabricate de diferite dimensiuni, înălțimi și unghiuri, tuneluri din plasă și cățărători, leagane și tobogane, zone de sport și mișcare, compun un loc de joacă spectaculos, cu un design care oferă utilizatorilor o varietate de provocări.

Hapa Collaborative, din Richmond, Canada, este concentrat în jurul conceptului “Terra Nova”, reprezentat printr-o multitudine de tipuri de peisaj. Joaca împrumută astfel valențe de formă și caracter ale acestor tipuri de peisaj, încorporând și integrând în joc atitudini și reacții, dar și socializare sau muncă în echipă. Lemnul ca material predominant, oferă o încadrare perfectă și subtilă în ambient, dar și numeroase forme și concepte originale, în combinație cu metalul sau cu clasicele echipamente de joacă precum tiroliana,tobogane, cățărători, trasee sau leagane.

Manisa Kent Park, din Turcia, este un concept de oraș al viitorului, cu zone de relaxare, odihnă și joacă, cu echipamente de dimensiuni mari, inedite ca formă, abordarea jocului și structură. Multitudinea de elemente care personalizează fiecare zonă în parte îi conferă un aer fantastic, transmițând vizitatorului sentimentul de libertate absolută, spațialitate și combinații coloristice, promovând echilibrul și simetria dintre culorile dominante și cele complementare. Formele și culorile crează aici senzații unice și posibilități de explorare inedite. Este o fuziune a două teme deosebit de importante în arhitectură: concretul unei lumi imaginative și integrarea naturală în peisaj.

Așadar arhitectura, poate oferi traseul perfect de la idee până la forma finală a unui spațiu public, și nu oricum, ci cu maxim de accesibilitate, multifuncționalitate și integrare în ambient. Face diferența între unic și comun aducând acel “Superb!” și în materie de locuri de joacă.

Crezi că este nevoie de implicarea arhitecților atunci când proiectăm un loc de joacă?

Copii obosiți și surmenați? Întreabă-te cât și în ce fel se joacă!

Un dialog neconvențional despre joc și implicațiile acestuia în creșterea și dezvoltarea copilului, cu invitata săptămânii, Cecilia Ardusătan, psiholog-psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România, specializată în psihoterapie integrativă, video-blogger pe teme de psihologie și de curând, autoare de cărți pentru copii.

Cât se joacă copiii noștri? Cum se joacă? Cu ce și în ce context? Iată câteva întrebări pe care ar trebui să și le pună orice părinte sau educator.

S-a tot vorbit despre importanța jocului în creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului. Credeți că se impune o conștientizare asupra importanței, beneficiilor și funcțiilor sale?

În primul rând, ar trebui părinții conștientizați că privitul la TV și jocul haotic pe calculator, în neștire, este total nesănătos. Eu de aici aș porni. S-a dovedit științific că succesiunea de culori, prim-planuri, rapiditatea cu care se derulează acțiunea pe ecran este extrem de dăunătoare. Li se distruge copiilor exact ceea ce au ei nevoie pentru școală: atenția și răbdarea. Să nu mai vorbim de faptul că acești copii devin din ce în ce mai nefericiți. Ca efect vizibil, observați, fie copii care stau deoparte, semn clar că acel copil are dificultăți în stabilirea de conexiuni cu alții, fie copii extrem de violenți.

Prin jocul împreună cu adulții și nu numai, copilul învață despre relații! Părintele trebuie să fie răbdător cu copilul său până când acesta reușește să-și croiască „drumul afară din grota plictiselii și a lipsei de chef”. De multe ori, copiii sunt ignorați! Adulții „scapă” de ei, lăsând-i la tabletă și televizor, că așa „sunt cuminți”.

Părinții trebuie să înțeleagă că principala cale de comunicare a copiilor este jocul. Rolul adultului în joc poate fi minim, atât cât să ofere siguranță. Jocul are o semnificație profundă pentru copil, dar și pentru adult. Așa cum respirăm fără să ne gândim la acest lucru, copiii folosesc jocul într-un mod natural pentru a stabili o conexiune, pentru a-și întări încrederea în sine sau poate pentru a-și vindeca o suferință. De exemplu, un copil care are o boală și a fost traumatizat prin spitale, ajuns acasă, ia o păpușă și imită că-i dă o injecție, exact cum i s-a întâmplat și lui. Așa își materializează el trauma. Lăsați-l să o facă! Astfel copilul își descarcă emoțiile negative pe care le-a acumulat pe durata experiențelor prin care a trecut.

Aș dori să vorbim puțin și despre virtuțile psihoterapeutice ale jocului, care sunt mai puțin cunoscute, însă la fel de importante.

Psihoterapia cu copiii nu este așa de simplă cum pare. De cele mai multe ori, părinții vin cu copilul „că are probleme” și au așteptări nerealiste ca și cum terapeutul ar avea o „cheiță” de care copilul este tras și „gata”, problema a trecut! Dar, asta este o altă chestiune.

Importanța terapiei prin joc este extraordinară. Copiii se exprimă foarte natural prin acest mod. Putem folosi desenul, plastilina, muzica, păpușile, povestea, dansul etc. De exemplu, unui copil îi vine mult mai ușor să comunice prin intermediul unei păpuși, decât să spună direct ceea ce îi este greu să exprime. În acest caz, păpușile oferă o oarecare distanță, e ca și cum nu ar fi vorba despre el și astfel, îi este mult mai ușor.

Jocul cu apa…nu doar în cabinet, ci și în spa-urile unde sunt tot felul de jucării gonflabile, are efecte uimitoare asupra copiilor. Un simplu lighean cu apă în care copiii să se joace cu jucării în miniatură îi relaxează fantastic. E întoarcerea în uter, unde am fost cei mai relaxați!

Cum ați caracteriza rolul locurilor de joacă? Este acesta unul decisiv în prevenirea obezității infantile?

Locurile de joacă sunt minunate, în ideea că facilitează interacțiunea liberă între copii. Sunt folositoare și atunci când părinții sunt prea obosiți, epuizați, iritați, după o zi grea la muncă. Decât interacțiunea cu un părinte iritat, plictisit, fără răbdare, mai bine interacțiunea cu alți copii în spațiile amenjate pentru joacă.

Desigur mișcarea zilnică previne obezitatea! Știm că statul la TV este un factor de risc în a dezvolta această problemă. Din punctul meu de vedere, o abordare holistică (hrană, disciplină, joc) are șanse mai ridicate de a avea efectul scontat în prevenirea obezității.

Există vreo “formulă” ideală de amenajare a locurilor de joacă din punctul de vedere al psihologului, în așa fel încât beneficiile pe care le însumează jocul să fie cât mai condensate?

Nu pot afirma că există o „formulă magică” în amenajarea locurilor de joacă, însă cred că ar trebui aduse la un loc acele resurse care să-i solicite cât mai mult fizic și intelectual. De asemenea, ar trebui ca amenajarea unui loc de joacă să fie una diversificată, care să-i ofere copilului multiple variante de a-și utiliza abilitățile fizice și cele mentale, care să nu îl plictisească și care să-i ofere posibilitatea de a se juca în cât mai multe feluri cu putință și, astfel de a-și dezvolta, alături de alți copii, creativitatea.

Ca psihoterapeut intrați frecvent în contact cu problemele copiilor. Recent ați lansat o carte dedicată lor, intitulată “Magia fluturașilor”. Se poate face terapie prin joacă când vorbim de cei mici?

Cu siguranță se poate face terapie prin joc! Prin joc, terapia cu copiii are cele mai bune rezultate!

Cartea mea recent apărută, „Magia fluturașilor” este foarte potrivită, mai ales, școlarului mic. În paginile acestei cărți, am oferit, într-o variantă extrem de atractivă, și pe înțelesul celor mici, câteva soluții la problemele cu care, cu certitudine, aceștia s-au confruntat sau cărora, în prezent, trebuie să le facă față: anxietate, timiditate, fobie socială, panică, diverse temeri sau frici. Astfel, prin intermediul poveștilor și simpaticelor animăluțe pe care cei mici le întâlnesc în paginile cărții, aceștia înțeleg că ceea ce îi deranjează nu este de nedepășit și că, alături de părinții lor, pot fi niște învingători.

Sunteți specializată în psihoterapie integrativă, creați strategii psihoterapeutice personalizate și oferiți viziuni noi de abordare integrativă. Cum considerați programa grădinițelor și școlilor primare din România în ce privește activitățile de joacă?

Din păcate, nu vreau însă să generalizez, dar încă în multe școli, pedagogia se bazează pe umilință. Aceasta nu înseamnă doar bătaie, astea sunt excepții. Umilința înseamnă și să-l pui cu mâinile sus în fața clasei, să îl jignești în fața colegilor, să îi distrugi, într-o formă sau alta, personalitatea pe care și-o construiește. Să nu uităm că, într-o măsură extrem de mare, copiii învață din exemple!

În ceea ce înseamnă atitudinea față de joc, am constatat că este ignorată, mai ales în cadrul școlilor primare, dorința copiilor de a se juca cu ceilalți colegi. Dacă întrebi copilul mic ce îi place mai mult la școală îți va spune că pauzele în care se joacă. Dar pauzele sunt și așa prea scurte, și, în multe situații, învățătorii îi pedepsesc pe copii ținându-i pe durata puzelor în clasă, privându-i de bucuria de a se juca. Și astfel, copilul ajunge să urască școala. În plus de asta, în multe situații, maniera de predare este învechită și rigidă, punând prea puțin accentul pe joc, modalitatea prin care copilul învață și asimilează informațiile cel mai bine. Mai mult, copilul primește excesiv de multe teme pentru acasă care, din nou, îl privează de bucuria jocului. Nu este o situație normală, și ar trebui să atragă atenția factorilor abilitați. Pentru că, astfel, și vorbesc din experiența mea de psihoterapeut, copilul, sub presiunea școlii, ajunge la „burnout” și în cabinet și mă întreabă nedumerit de ce el nu are timp de joacă.

Un cuvânt de încheiere pentru cititorii noștri?

Vă mulțumesc că mi-ați dat șansa să îmi exprim câteva puncte de vedere. Concluziile trase în urma activității terapeutice nu sunt îmbucurătoare. Tot mai mulți copii obosiți, surmenați de presiunea școlii, ancorați mai mult în lumea virtuală decât în cea reală, sunt privați de bucuria jocului. Dragi părinți și cadre didactice nu uitați că, mai ales în prima copilărie, micuțul trebuie să se joace cât mai mult cu putință pentru a putea deveni, ulterior, un adult sănătos fizic și mental, capabil să facă față stresului cotidian. De asemenea, m-aș adresa părintelui: să nu uite că are sub aripa sa un fluturaș care va ajunge să crească mare. Astfel, el are datoria de a face tot ceea ce îi este în putință să-i ofere acestuia confortul fizic și psihic necesar unei dezvoltări armonioase.

Accesibilitatea universală a locurilor de joacă – pro sau contra?

Ne însoțim frecvent copiii la locurile de joacă. Cu toții avem nevoi, cerințe sau pretenții legate de acestea, în funcție de problemele cu care ne confruntăm acolo: siguranță, accesibilitate, incluziune sau segmentare pe vârste.

Tendința spre accesibilitate universală este evidentă. Nevoia de locuri de joacă care să poată fi folosite de către toți copiii este una acută. Un loc de joacă incluziv abordează nevoile tuturor persoanelor, inclusiv cele care au autism, dizabilități intelectuale, deficiențe de mers sau de auz. Se adresează totodată dezvoltării continue, incluzând toți copiii și oferindu-le provocări adecvate vârstei lor.

Rețeta unor astfel de spații publice necesită o mulțime de procese, concepte și combinații. Ecuația propusă de Kenneth S Kutska, director executiv la International Playground Safety Institute, inspector certificat și membru în mai multe comisii de siguranță a locurilor de joacă, autor al lucrării ” Siguranța la locurile de joacă nu este accidentală”, sună destul de concret:

Cerințe de design accesibile, fără bariere arhitecturale + Principii de proiectare incluzivă + Siguranța completă și evaluarea riscurilor + Plan amănunțit de implementare + Management în conformitate cu desfășurarea practică a proiectului = Acces universal (incluziv) pentru toți.

Să fie atât de simplu să le punem în aplicare? Cu siguranță că nu. Satisfacerea nevoilor de dezvoltare ale fiecărui copil poate crea atât conflicte cât și oportunități în mediile de joacă. Pot apărea preocupări legate de siguranță, datorită accesului copiilor și la echipamente neadecvate vârstei lor, ca rezultat al accesului universal. Această problemă poate fi însă rezolvată cu ajutorul supravegherii adecvate a adulților, K. S. Kutska subliniind că “beneficiile accesului universal depășesc riscurile copiilor care ar putea veni la joacă nesupravegheați”.

Tot el afirmă că “copiii au nevoie să învețe lecții de viață în locuri de joacă corect proiectate, cu sau fără supravegherea părinților. Nu este corect să refuzăm accesul la joc al tuturor, din cauza unor potențiale riscuri de rănire sau a lipsei de supraveghere. Desigur nu putem ignora aceste probleme de siguranță, însă nu trebuie nici să înnăbușim procesul de accesibilitate universală”.

Părerile legate de tendința accesibilității universale a locurilor de joacă pot fi împărțite, însă categoric această noțiune este deja abordabilă practic, și nu se pot contesta beneficiile ei.

Iată câteva dintre criteriile de performanță, care vor aduce îmbunătățiri substanțiale implementării proiectelor de locuri de joacă cu accesibilitate universală:

Absența barierelor arhitecturale
Zone de joacă și dezvoltare care să suporte comportamentul previzibil al copiilor
Diversitatea senzațiilor de mișcare și a experiențelor care pot fi dobândite
Oportunități de joacă autonomă, alături și împreună cu alți copii

Voi ce credeți despre accesibilitatea universală la locurile de joacă?

Grădinițele viitorului – locuri de joacă și mișcare

V-ați imaginat vreodată cum arată o grădiniță unde copiii parcurg cam 4-6 km pe zi și se joacă pe acoperiș? În ce fel ar trebui concepută arhitectural ca să nu existe o delimitare între interior și exterior?

Spațiile destinate copiilor pretind o arhitectură din ce în ce mai originală și adaptabilă, datorită nevoilor și stilului de viață și educație de care au nevoie cei mici. Astfel, arhitecții viitorului trebuie să găsescă soluții nu doar estetice ci și ingenioase pentru a încorpora întreaga paletă de necesități ale celor mici.

Unul dintre exemplele concrete ale acestor aspirații este grădinița Fuji, în apropiere de Tokyo, proiectată de arhitectul Takaharu Tezuka, un vizionar al spațiilor imaginative și versatile. Grădinița permite copiilor “să fie copii”, cu săli de clasă care nu sunt separate și fără bariere acustice.

Grădinițele viitorului, concepute ca spații complet deschise, cu copaci în mijlocul clasei, mobilier pe post de locuri de joacă, luminatoare, plase în jurul copacilor și cișmele cu tuburi flexibile, utilizate drept mini “piscine”. Circularitatea este adoptată ca formă dimensională, permițând libertatea deplină de mișcare.

La o astfel de grădiniță copiii nu au niciun motiv să fie agitați, pentru că nu există limite. Dacă un copil nu vrea să stea în clasă, are permisiunea să plece, pentru că până la urmă se va întoarce, deoarece întreaga grădiniță e un cerc.

Takaharu Tezuka susține că “generația noastră a crescut într-o junglă zgomotoasă” și că “copiii au nevoie de zgomot”, pentru a se putea adapta unei societăți și unui mediu de viață real. Acesta este motivul pentru care nu există bariere acustice.

Având o circumferință de 183 de metri și o formă spectaculoasă, construcția permite copiilor un spațiu de mișcare enorm, directorul grădiniței sustinând că performanțele sportive ale elevilor săi sunt cele mai ridicate, datorită faptului că micuții parcurg în medie între 4000-6000 metri pe zi, prin diversele activități pe care le fac.

Ideea din spatele acestui concept este aceea ca nu trebuie să ne controlăm copiii în permanență, sau să-i protejăm excesiv, ci trebuie să le acordăm libertate de mișcare într-un mod natural, pentru a putea învăța să trăiască în lumea reală.

Grădinița Fuji este un triumf în designul arhitectural modern, un model inovativ care dovedește că spațiile școlare trebuie să deservească nevoile celor care le utilizează, și că acestea nu trebuie să fie plictisitoare sau convenționale.

“Arhitectura are potențialul de a schimba lumea și viața oamenilor. Această grădiniță este una din încercările noastre de a schimba viața copiilor”, a afirmat T. Tezuka, în prezentarea sa pe Ted, pe care v-o recomandăm pentru mai multe detalii.

Mai multe fotografii pe http://www.architonic.com/aisht/fuji-kindergarten-tezuka-architects/5100019

Tendințe în designul locurilor de joacă în 2015

Producătorul german Neospiel, prezent pe piața românească prin Loftrek SRL, vine cu noutăți surprinzătoare anul acesta în materie de concepție, funcționalitate și design.

Noile modele de cățărători precum „Turn Padurea Neagra„, se remarcă printr-o mulțime de moduri de abordare a cățărării și forme atipice. Introducerea de elemente de relaxare – hamacuri, plase de odihnă, cuiburi sau puncte de observare, provoacă la creativitate și spontaneitate.

“Dragonul Eliot” este de departe cea mai pitorească dintre noutățile acestui an. Plin de culoare și cu o personalitate evidentă, Eliot însumează activități de balansare și cățărare predominante, în forme unice, de trasee cu niveluri de dificultate progresive, pe scurt, un tip de “alpinism” inedit și provocator. Aspectul prietenos și culorile atractive îl transformă într-o vedetă incontestabilă a locurilor de joacă.

Tendințe locuri de joaca - Cometa Hally-Gally Având o formă aerodinamică și o dimensiune impresionantă, “Cometa Hally-Gally” vine cu propunerea de multifuncționalitate a spațiului de joacă desemnat. Astfel, aria de joacă poate fi folosită atât ca spațiu de relaxare cât și ca traseu de cățărare, combinând într-un mod fericit diferite activități de joacă. Forma spectaculoasă de cometă permite un spațiu lung de traversare, dar oferă simultan și posibilități de socializare, comunicare și destindere.

„Serpentes„ este o altă noutate în materie de combinare a activităților, cu o formă futuristă, alcătuit din module. Diferit aliniate și cu mai multe niveluri de înălțime, acestea promovează activitățile motorii combinându-le cu echilibrul și forța. Oferă spațiu pentru relaxare, pe platforma din lemn, dar și o mulțime de activități de joacă, bazate în principal pe cățărare și balansare în mai multe forme. Echipamentul permite utilizarea acestuia și de către persoane cu dizabilități.

Locurile de joacă încep să arate spectaculos, atât ca formă cât și ca utilitate. Voi ce ziceți de aceste tendințe?

Este inteligența condiționată de joacă?

Când vorbim despre joacă, ne gândim aproape cu toții că aceasta este un apanaj al copiilor. Să fie oare adevărat? Ce forță modelatoare și transformatoare conține acest proces numit joacă?

Un pionier al cercetării în materie de joacă, dr. Stuart Brown, spune cu umor că joaca, alături de fantezie, înseamnă mai mult decât distracție, în prezentarea video „Joaca e mai mult decât distracție” (TED.com in Engleza). O copilărie plină de joacă va forma adulți fericiți și inteligenți, și-i va menține așa la orice vârstă.

Cercetările doctorului Brown subliniază că jocul nu înseamnă doar bucurie și energie, ci este profund implicat în dezvoltarea inteligenței umane, devenind astfel vital.

Punctul de plecare al cercetărilor sale l-a constituit un element comun din declarațiile unor persoane cu comportament și manifestări anormale (criminali), și anume lipsa jocului în copilărie. Apoi, de-a lungul carierei sale a intervievat mii de oameni pentru a cataloga diferitele lor relații cu joaca, menționând o corelație puternică între succes și activitățile de joacă. Cartea sa “Play”, descrie impactul pe care-l are jocul în viața fiecăruia.

Sprijinit de Sociatatea National Geografic și de Jane Goodall, dr. Brown a observat cum se joacă animalele în sălbăticie, ajungând la concluzia că însuși conceptul de joacă implică un comportament evoluat, important pentru bunăstarea și supraviețuirea animalelor, în special a celor cu o inteligență superioară.

Puterea jocului este una copleșitoare. Chiar și prădătorii se pot juca și pot interacționa cu alte animale prin joacă, transformându-și comportamentul și reacțiile. Absența jocului provoacă comportamente anormale și predispune la agresivitate și depresie, atât în lumea animală cât și în cea umană.

Prin intermediul organizației sale, National Institute for Play, dr. Brown speră să extindă studiul jocului și a noțiunii de joacă, într-o știință esențială și vitală, care poate ajuta oamenii de pretutindeni să se bucure și să se implice în joacă pe tot parcursul vieții.

Au nevoie adulții de joacă?

“Brown construiește un caz convingător despre importanța recreerii, despre rolul acesteia în creativitate și succes, insistând asupra faptului că și adulții au nevoie de asta”, spunea revista Discover Magazine.

Da, și adulții au nevoie de joacă. Cercetările efectuate au demonstrat încă din secolul XV, preocuparea și implicarea adulților în diferite forme de joacă. S-au observat doar într-o singură imagine, 24 de jocuri și concursuri diferite, în care erau implicați adulți, în locuri publice. Cultura noastră a pierdut de-a lungul timpului esența și universalitatea jocului, cedând spațiu unor activități, care de cele mai multe ori, nu implică nicio parte de recreere.

Oboseala și stresul sunt noțiuni predominante ale societății noastre, în contextul lipsei de recreere prin joacă, atât la adulți cât și la copiii de toate vârstele. Beneficiile incomesurabile ale jocului nu pot fi contestate, iar implicațiile pe care le dezvoltă joaca sunt de asemenea uimitoare.

De cealaltă parte, spontaneitatea jocului naște erupții de bucurie, din partea tuturor celor implicați, creierul acestora construind o “platformă” de implicare, care crează perspective noi de dezvoltare. Joaca nu se poate analiza doar dintr-un punct de vedere. Îți trebuie mai multe feluri de abordare, pentru a realiza cât de covârșitoare sunt implicațiile acesteia, în rândul nostru, al tuturor.

Este joaca o forță miraculoasă?

Spontaneitate, bucurie, libertate, abilitate, creativitate, fantezie, distracție, amuzament, recreere sau relaxare, sunt câteva dintre atributele jocului. V-ați putea închipui o lume fără joacă? Lipsa ei ne-ar face îngrozitor de săraci. Fără fantezie, fără distracție, fără provocări amuzante.

Pe de altă parte, suntem structurați să avem nevoie de joacă, de relaxare și recreere, de socializare și interacțiune. Toate acestea capătă valori incredibile prin joacă. Jocul are acea forță transformatoare care ne modifică atitudinile și reacțiile. Poate transforma starea psihică și fizică, favorizează încrederea și stimulează interacțiunea, aduce umorul și amuzamentul în prim plan, producând nenumărate beneficii în plan emoțional.

Mari sau mici, toate ființele cresc și se dezvoltă optim prin joacă. Avem nevoie de joacă, de tot ce înseamnă ea, pentru a funcționa psihic, fizic și emoțional. Gesturi, mișcări, trăiri, conectivitate, adaptabilitate, toate ne sunt necesare în egală măsură atât în copilărie cât și la maturitate. Ne dezvoltăm și evoluăm prin joacă, ne distrăm și socializăm, devenim creativi și relaxați.

Este necesar să ne reamintim că joaca nu are vârstă, arie socială sau contraindicații. Este un limbaj universal, reconfortant și amuzant, un proces miraculos, care îmbină o sumă complexă de beneficii, o pârghie valoroasă spre sănătatea oricărei societăți și o resursă indispensabilă de creativitate și umor. Așadar, jucați-vă!